Haideţi

Haideţi să urlăm cu toţii la bătrînul din Camera Albastră
Căci şi-a uitat iubirea de oameni prin sufletele noastre prăfuite!

Haideţi să vedem împăratul cel fără haine
Ublind ca Mesia pe ape
Şi dorind pierderea in nonsens a simtirii
Cînd prinsă e-n capcana ascunsa
Prin plînset si zumzet de copil al iubirii

Haideţi să strivim prin săruturi
Urmele sfinţilor de pe drumul de aur al vieţii
Căci trandafirii plini de spinul iubirii
Îşi varsă în gol,rod binecuvîntat de păcate

Haideţi... căci fericirea ni se citise sub pleoape
Cînd frumuseţea s-a dat jos din paturi străine
Pentru a sparge o nuca prea verde
De peretele din spatele Raiului

Valorile sugerate aici,exprimate mai clar...

http://valorivechi.wordpress.com/

Rugaciune catre Dumnezeul padurii

Picaturi colorate de emotii,stiinte si fapte
Se amesteca haotic in curcubeul ce se scurge din noi
Spulberind speranta Ta in mintuirea data cu lingurita

Te vad si pe tine Doamne de partea cealalta a telescopului
Si ma urasc ca dupa chipul si asemanarea Ta
Sunt asa de mic in sperantele mele

Ne minti Doamne?
Nu ne-ai invatat Tu ca minciuna
E semn ca ciocanul sculptorului era stirbit?

Doamne,vreau sa demonstrezi in fata constientei Tale infinit de contradictorie
Ca iubirea nu e semnul de inferioritate pus pe fruntea
Ingerilor ce sunt prea lasi sa scada minus unul din infinit


Cind eram mic, credeam ca lumea e prea complexa
Acum stiu ca lumea e simpla dar m-am prostit eu de cind am vorbit Noi ultima data
...si cu asta imi inchei pledoaria mea ca sunt doar un om

Pictorul

Un pictor de vorbe ti-a soptit astazi printr-un fum greoi de cuvinte ca a pictat un copil ce-si picteaza pe destin capetele cubice ce cad din ochii pictati ai indragostitilor si-si inchipuie ca picteaza libertatea de a picta binele, frumosul,fericirea si moartea... egoismului.

Răspunsuri

Rod în minte mutări de pe tabla de sah a sufletelor noastre
Mă întreb înfrigurat ce înseamnă nebunul mutat către rege
Ce înseamnă cînd regina cea neagră atinge pe umar un pion
Şi mă întreb ce caut eu să spun din turnul meu de fildeş, străino!

Nu caut lanţuri să leg de picioarele noastre
Nu caut adevaruri ce curg printre degete moarte
Nu caut doar frumuseţea ce păleşte tăcut prin veacuri
Nu caut veşnicia cu preţul suferinţei tale, iubito!

Dar caut frumuseţe,adevăr,simţire şi bunătate
Caut adîncimea privirii din pasiunea minţilor înţelepte
Caut dalta ce-mi sculptează o amintire despre veşnicie
Încă caut... şi voi găsi ce caut, cu tot patetismul tău inevitabil, iubire!

Ce simt?

Ce simt cînd cresc încet spre cer
Şi mă topesc în propria lumină
Ce simt cînd tremur plin de zel
Şi mă îngheţ de inimă prea plină?

Ce simt cînd viitorul e întors
Spre un trecut fără de milă
Ce simt cînd simt fără folos
Şi mor încet cu inima senină?

Ce simt cînd tremur ca un rîs
Şi mă plutesc în hohote de Lună
Ce simt cînd sper făr-al meu plîns
Şi mă îndrept cu muget spre lumină?

Cer verde

E tîrziu pînă mîine iubito
Vîntul curge fierbinte prin gînduri
Nu putem ca Luna din ceruri să smulgem
Căci din privirea de-o vară curg sîmburi
Ce cresc pictînd cerul cu verde, sortito!