În pădure

Truth..

2011-10-08T07:16:00.001-07:00

'A man who lies to himself, and believes his own lies, becomes unable to recognize truth, either in himself or in anyone else, and he ends up losing respect for himself and for others. When he has no respect for anyone, he can no longer love, and in him, he yields to his impulses, indulges in the lowest form of pleasure, and behaves in the end like an animal in satisfying his vices. And it all comes from lying — to others and to yourself.' D.

Tristetea stilpilor de sare

2011-10-08T05:36:00.000-07:00

Durere,tristete,curaj si vointa... ranit si totusi sigur si singur pe drumul meu. Stiu ca daca intorc capul, risc sa fiu deliciul unor animalute proaste care folosesc sarea pe post de medicament afrodisiac. Se pare ca ma tem si de stilpii de sare din povestile initiatice. In povesti,initiatul rareori reuseste sa-si infrineze instinctele.Pierde. Doar rareori,eroul ajutat de vreo zeita cu barba,trece proba. Suntem ceea ce suntem,pacat ca nu traim dupa.. Inainte nu stii cine.. Dar poti sa presupui ca nu si tu..
Un cinic a zis demult ca nicio fapta buna nu scapa nepedepsita. Oare pentru ca daca faci o fapta buna vrei sa-l controlezi pe celalalt? Sa-l faci dator? Suntem buni doar pentru ca ne e frica de pierderi?
Oamenii sunt atit de prinsi in capcana propriei minti... Nu pot sa iasa de acolo nici cind inteleg... Chiar toti? Nu si eu?
Sunt trist,usor speriat!? Sunt mihnit cind vad ca atitia oameni confunda iubirea cu nevoia de a avea si controla. Chiar si femeile..Inocenta,unde e inocenta? Sigur,focul trebuie stins! Cu inocenta si naivitate? Dar care e pretul corect? Are sens sa-ti pui asemenea probleme sau mai bine te repezi si iei ce ai nevoie fara sa te gindesti la consecinte? Ce urit e cind cei ce stiu raspunsul corect se mint pe ei si pe altii.. Si nimic nu te poate face sa vezi ce nu vrei sa vezi. Si frica,da... frica... Suntem oare facuti din sare si nisip? De ce e apa dulce atit de rara? Vrem iubire dar umplem oceanul cu spaimele noastre nesarate...

Poduri lungi

2011-04-07T13:15:00.000-07:00

Umbre umede pe verde
Coada păunului cu ochi triști
Ordine cubică pe drumul gîndurilor
Deșert în albastrul frumos al ochilor
Sex pe potcoavele puricilor
De ce simt plăcerea călcării roților pătrate peste sulfetele ce roiesc după miere?

Ninge pe o strada gri

2010-12-06T01:49:00.000-08:00

O strada in rochie alba
Frig si frica
Munti inca verzi

Iluzie si desertaciune

2010-12-04T05:39:00.001-08:00

Sunt nelinistit
Asteptind ca prin nimic
Sa spulber iluziile si desertaciunea
Pe care profetii le-au pus
In gura cartilor

Violenta

2010-12-04T05:35:00.000-08:00

Deschisa de ce ascunzi in tine
Rasare
O floare de dor

Apasare

2010-12-04T05:33:00.000-08:00

Stii totul
Dar schimbarea vine
Doar din tine
Asa cum era prevazut

Nove mici

2010-12-04T05:31:00.000-08:00

Profunzime
Iluzii subtiri
Vulcani noroiosi
Din nove mici

Nu e super?

Dream about angels wings

2010-10-01T01:18:00.000-07:00

I had a dream in Tunisia
And the answer was cccsdc or 3csdc!
What was the question?

Tinerete

2010-07-24T01:18:00.000-07:00

Prin dorinta si echilibru
Ai jucarii si le folosesti
Esti verde ca un fruct necopt
Dar mergi pe urmele vechi

Pe susuri si josuri
Pe urcusuri si coborisuri
Pe impliniri si despletiti
Pe innoturi prin fluxuri

Prins in punctele de sprijin
Printre iluzii
Ma bucur singur
Cu ochii la legile razboiului.

Metoda de transfer

2010-04-29T14:04:00.000-07:00

Dans tomnatic de umbre
Foi lipicioase,parfumate de vinturi
Mustele biziie pe linga mine

Miez de noapte

2010-04-29T13:58:00.000-07:00

Miez de noapte
Zombi
Eroice sfortari

Romania

2010-04-29T05:11:00.001-07:00

Melci pe înalte garduri,
Melci pe verzii copaci
Nu miel ci Cecilia!

Hei!

2010-04-20T09:31:00.000-07:00

Fantezii in ploaie
Unghii crispate
Pietrele rag:Unde esti Doamne?

Suris clepsidric

2010-02-16T07:15:00.000-08:00

Te-am vazut
Te-am intors
Am lasat nisipul sa curga
Si am invatat sa iubesc diferentele de timp

Raspuns din purgatoriu

2010-02-14T05:00:00.000-08:00

O straina buna,calda si care nu a cautat sa-mi manince caprioarele din padure, mi-a spus:
"Umbrele negre din marea adanca/Au inceput sa bata cuie in cer"

Avind timp aici in purgatoriul meu,m-am gindit un pic si am scrijelit un raspuns pe o coaja buna de mestecat, furata de la castorii mei flaminzi:

Cuiele,ca si pestii, aluneca prin apa. Doar ca unii aluneca vertical,altii orizontal.
Ca si oamenii,pestii incearca sa aiba grija de copilasii lor. Unii mincind alti pesti iar altii mincind pestii pe care ii inmultesc singuri.
Vezi tu straino,uneori binele se transforma in rau si raul in bine fara ca raul sa fie bine si binele sa fie rau.
Cum spuneai si tu: ne ingijoram de uritenia omizii fara sa ne gindim la splendoarea fluturelui ce se naste din ea.
Eu cred ca lumea e sfinta asa cum este ea.De asta am ajuns in purgatoriu si nu in iad. Si aici nici macar nu sunt singurul pe aici si nici nu sunt prea original.
O sa va povestesc altadata cine mi-a spus vorba asta cu sfintenia lumii, in caz ca nu te-ai prins. Am si eu obsesiile mele,ca orice om.
Incerc doar sa-mi aleg bine obsesiile. Prefer sa ma obsedez zilnic cu claritate, intelegere, frumusete si sentimente ce merita traite.Uneori reusesc.
Toata lumea stie ce e de facut dar cam putini reusim sa facem ce e bine. Toti oamenii sunt buni,in felul lor,alunecos uneori sau plin de cuiele batute de altii in capetele lor.
Putem sa le scoatem cuiele dar va tisni singe. Unii nu vor supravetui. Putem sa ii pupam pe cuie dar s-ar putea sa le sporim durerea.
Putem sa ne rugam la minuni dar Dumnezeu lipseste, aparent nemotivat...
Putem sa ne luam viata in maini si sa ne scoatem cuiele in ritmul propriu. Probabil ca in intelepciunea Lui,Dumnezeu a decis ca asta e solutia. Sau poate e doar plictisit de atita prostie...
Nu ca desteptaciunea ar folosi la ceva. Daca era utila la supravetuire am fi fost o rasa de genii. Si cum nu suntem,banuiala mea e ca desteptaciunea e o povara. Sau a fost o mare povara. Nu poti fi prea destept si sa supravetuiesti sugind un os lasat de un leu in urma, nu-i asa?
Fiind de felul meu agnostic,sceptic si pragamatic am fost de mic blestemat (dar si binecuvintat) cu ideea ca daca reusesc sa car cit mai multa intelepciune si desteptaciune in spate atunci la sfirsitul drumului, Dumnezeu (sau macar sfintul Petru) va sta la poarta Raiului sa ne dea cite o acadea si cite o pereche de aripi.
Daca nu reusim sa ajungem la poarta Raiului avem macar speranta scrisa pe indicatorul de start: groapa Marianelor nu are decit 11.034 de metri...
Ahh,mda.. asta e o scrisoare din purgatoriu.. Trebuia sa fie mai optimista? De fapt sunt optimist,sunt sigur ca urmeaza sa vedem cum arata drumul spre Rai,nu-i asa draga mea prietena?

Halucinatii senine

2010-02-06T12:53:00.000-08:00

Am stiut mereu ca ai nevoie de mine. Simt..e la fel cum as vedea culorile. Dar TU ai decis ca rosul e o culoare buna. Si este! Doar ca nobletea vine odata cu poezia. Niciodata si invers! Iar fericirea? E rosie ca un castravete?
Sunete pot scoate toti! Nu stiai? M-au invins oare sunetele? Ascult voci dar nu ascult sunete! De ce nu mi se iarta asta? Nici macar nu fac caz de asta, doar tac!
Si da... am fost las si am depus armele. Am fost luat prizonier de indiferenta.
Ufff... poetul spunea ca dragostea se citeste in ochi. Mi s-a parut ca se inseala. Se pare ca nu s-a inselat stoicul meu poet. Sa fi fost doar gelozie fara dragoste? Cum e posibil? Din ochii cui s-au hranit radacinile geloziei Dumnezeule mare?

Auzim fara sa vrem Plictiseala din Glasurile Nisipului

2010-01-03T12:24:00.000-08:00

Scriem,vorbim fara sa putem auzi Glasurile
Scriem,vorbim fara sa stim cum cade Nisipul
Scriem,vorbim fara sa dorim sa Auzim
Scriem,vorbim fara sa murim de Plictiseala

Haideţi

2009-11-06T00:07:00.000-08:00

Haideţi să urlăm cu toţii la bătrînul din Camera Albastră
Căci şi-a uitat iubirea de oameni prin sufletele noastre prăfuite!

Haideţi să vedem împăratul cel fără haine
Ublind ca Mesia pe ape
Şi dorind pierderea in nonsens a simtirii
Cînd prinsă e-n capcana ascunsa
Prin plînset si zumzet de copil al iubirii

Haideţi să strivim prin săruturi
Urmele sfinţilor de pe drumul de aur al vieţii
Căci trandafirii plini de spinul iubirii
Îşi varsă în gol,rod binecuvîntat de păcate

Haideţi... căci fericirea ni se citise sub pleoape
Cînd frumuseţea s-a dat jos din paturi străine
Pentru a sparge o nuca prea verde
De peretele din spatele Raiului

Valorile sugerate aici,exprimate mai clar...

2009-09-19T07:48:00.001-07:00

http://valorivechi.wordpress.com/

Rugaciune catre Dumnezeul padurii

2009-08-27T02:13:00.000-07:00

Picaturi colorate de emotii,stiinte si fapte
Se amesteca haotic in curcubeul ce se scurge din noi
Spulberind speranta Ta in mintuirea data cu lingurita

Te vad si pe tine Doamne de partea cealalta a telescopului
Si ma urasc ca dupa chipul si asemanarea Ta
Sunt asa de mic in sperantele mele

Ne minti Doamne?
Nu ne-ai invatat Tu ca minciuna
E semn ca ciocanul sculptorului era stirbit?

Doamne,vreau sa demonstrezi in fata constientei Tale infinit de contradictorie
Ca iubirea nu e semnul de inferioritate pus pe fruntea
Ingerilor ce sunt prea lasi sa scada minus unul din infinit

Cind eram mic, credeam ca lumea e prea complexa
Acum stiu ca lumea e simpla dar m-am prostit eu de cind am vorbit Noi ultima data
...si cu asta imi inchei pledoaria mea ca sunt doar un om

Pictorul

2009-07-05T23:02:00.000-07:00

Un pictor de vorbe ti-a soptit astazi printr-un fum greoi de cuvinte ca a pictat un copil ce-si picteaza pe destin capetele cubice ce cad din ochii pictati ai indragostitilor si-si inchipuie ca picteaza libertatea de a picta binele, frumosul,fericirea si moartea... egoismului.

Răspunsuri

2009-06-10T20:16:00.000-07:00

Rod în minte mutări de pe tabla de sah a sufletelor noastre
Mă întreb înfrigurat ce înseamnă nebunul mutat către rege
Ce înseamnă cînd regina cea neagră atinge pe umar un pion
Şi mă întreb ce caut eu să spun din turnul meu de fildeş, străino!

Nu caut lanţuri să leg de picioarele noastre
Nu caut adevaruri ce curg printre degete moarte
Nu caut doar frumuseţea ce păleşte tăcut prin veacuri
Nu caut veşnicia cu preţul suferinţei tale, iubito!

Dar caut frumuseţe,adevăr,simţire şi bunătate
Caut adîncimea privirii din pasiunea minţilor înţelepte
Caut dalta ce-mi sculptează o amintire despre veşnicie
Încă caut... şi voi găsi ce caut, cu tot patetismul tău inevitabil, iubire!

Ce simt?

2009-06-10T13:25:00.000-07:00

Ce simt cînd cresc încet spre cer
Şi mă topesc în propria lumină
Ce simt cînd tremur plin de zel
Şi mă îngheţ de inimă prea plină?

Ce simt cînd viitorul e întors
Spre un trecut fără de milă
Ce simt cînd simt fără folos
Şi mor încet cu inima senină?

Ce simt cînd tremur ca un rîs
Şi mă plutesc în hohote de Lună
Ce simt cînd sper făr-al meu plîns
Şi mă îndrept cu muget spre lumină?

Cer verde

2009-06-10T12:13:00.000-07:00

E tîrziu pînă mîine iubito
Vîntul curge fierbinte prin gînduri
Nu putem ca Luna din ceruri să smulgem
Căci din privirea de-o vară curg sîmburi
Ce cresc pictînd cerul cu verde, sortito!

Haiku,varianta 2

2009-05-29T10:51:00.001-07:00

Un melc fuge
Şi un nor plînge
Cu lacrimi de sînge

Predica iubirii curgătoare

2009-04-26T03:31:00.000-07:00

Apele mele! Ascultaţi vuietul norilor şi luaţi aminte la tunetele Furtunii:
Uşoară e viaţa apei bălţii ce fericită şi călduţă aşteaptă să fie secată de soarele Vieţii! Chinuită e apa izvorului ce curge fără odihnă ca să dispară fără sens în mare!
Dar mare e fericirea Vieţii cînd o Apă musteşte de frumuseţe! Nu creşte broaşte căci plină de ele vei muri şi copiii lor spurcaţi se vor îngropa în nămol şi vor aştepta următoarea Mea venire ca să spurce din nou sufletele Copiilor mei slabi!
Ia aminte apa mea stătătoare: frumos şi fericit e echilibrul tau paşnic! Dar dacă nu eşti lac, mare sau ocean atunci scîrboase şi degeaba orîcîitoare sunt vietăţile tale clocite la soare!
Cît despre voi ape curgătoare, daca nu vă varsaţi într-o baltă plină de broaşte, să nu uitaţi că fiecare izvor este izvorul unui rîu sau fluviu mare şi doar prostia, amăgirea şi convenţia sunt naşele izvoarelor de fluvii de pe hartă!

Redundanţă

2009-04-25T23:53:00.000-07:00

Cu un ochi,un picior,un plămîn
Şi cu o singură inimă
Veşnicia scormoneşte prin pămînt
După cuvintele Necunoscutului!

Predica lui Bacchus

2009-04-25T23:51:00.000-07:00

"Aversa de primavara
Un melc traverseaza aleea
Fara umbrela".

Stati! Stati! Stati! Folositi secretiile lipicioase ale sufletului ca sa prindeti in mrejele farmecului vostru irezistibil musculita cea magica ce va sorbi din privirile dragostei!
Ea te asteapta nearabdatoare sa o cuprinzi cu bratele tale pina cind nebunia inconstienta a animalului va strivi forta impasibila a ratiunii! Urlati cit puteti si va voi auzi! Ridicati sabia colorata si veti taia capetele hidrei ce va limpezeste inimile pline de moralitatea gresita a unei epoci ipocrite!
Strigati,strigati,strigati si va voi auzi!
Eu sunt adevarul si calea, eu sunt aaa si zet, eu sunt susul si josul vostru! Nu va pregatiti pentru cunoasterea pasnica a pipaitului treptelor nemuririi! Temeti-va de propria voastra iluzie caci ea va va da puterea sa va imbracati in mantia rugaciunii fara scop! Sunt cu voi! Ridicati-va din patru labe si pasiti pe calea de aur a strigatelor fara legatura cu trecutul! Fiti liberi prin mine si va veti rade capetele ca sa umpleti de dorinta universul! Isi vor pleca genunchii in fata voastra si va vor saruta mainile! Fiti dincolo de Ele si de rugaciunea catre mine! Nu vedeti ca umbrele sunt facute de lumina voastra? Legati! Legati! Legati! Stapiniti lumea! Am plecat de la voi dar v-am lasat mingiierea mea vesnica! Acum! Acum! Acum! Sfinta e umbrela mea!

Abominaţia relativizării în exces

2009-04-24T23:16:00.000-07:00

Totul e relativ? Aşa!? Cui convine o astfel de urîcioasă afirmaţie? Este măcar adevărată?
O astfel de afirmaţie e falsă la modul absolut (trebuie să existe şi o Realitate cu R mare,chiar dacă detaliile şi fineţurile ei ne cam scapă) nu-i aşa!? Şi în mod sigur relativizării trebuie să-i fie pusă o limită clară! Nu convine nimănui ca orice tîmpit să vină cu propoziţia asta semidoctă şi să umple de sîngele gri al prostiei orice discuţie. Da, suntem cu toţii oameni şi oricine susţine că ştie adevărul direct de la Dumnezeu, e suspect ori de naivitate ori de gînduri perverse de manipulare. Dar pentru noi ceilalţi care poate vorbim cu Dumnezeu în gînd şi el ne raspunde prin semne neclare, ceea ce putem şti sigur,sigur e destul de subţirel. Nu putem şti nici măcar că existăm dat fiind că oricum nu întelegem bine ce înseamnă a exista (cum e posibil să existe ceva?) şi mai ales dat fiind că nu stim dacă fenomenele ce se schimbă în continuu, respectă sau nu sfîntul principiu logic al identităţii (fără de care cu greu putem vorbi de vreo pretenţie de gîndire coerentă).
Sigur,putem aproxima totul,putem crede ce vrem (cu consecinţele de rigoare) şi aşa şi facem, dar oricît nu ne-ar place, un anumit grad de relativizare şi îndoială e sănătos şi dezirabil.
Dar,dar,dar! Cum stăm pe planul valorilor? E ok sa fie totul relativ? Nu e,nu? E cam neplăcut,aşa e? Cum mai obţinem de la alţii ce avem nevoie? Ne autominţim că îi respectam pe ceilalţi şi facem ce trebuie? Sai ce facem,ne impunem cu forţa valorile proprii? Nu ar fi ceva nou...
Daca nu mai merge... ce aţi zice să ne folosim de hulitul spirit de turmă şi am mai diminua relativizarea valorilor prin manipulări pe care le vom numi convingere sinceră şi comunicare? Asta ar presupune că există sau măcar că ne putem folosi de nişte raţionalizări decente şi inteligibile... Ca majoritatea oamenilor sunt şi eu un adept al valorilor clasice. De ce? Pentru că funcţionează! Pentru că au asigurat supraveţuirea înaintaşilor şi implicit umila mea existenţă. Problema e ca deşi în ansamblu valorile majorităţii covîrşitoare a oamenilor sunt asemănătoare,la nivel de detaliu există diferenţe substanţiale şi uneori copleşitoare. Dacă ar fi să iau supraveţuirea ca singurul criteriu de validare al valorilor, e clar că diferenţele astea de detaliu nu contează şi sunt doar zgomot într-un cor victorios al vocilor supraveţuitorilor.
Aceste diferenţe de valori se confruntă între ele şi cu Realitatea, încercînd să optimizeze şi să condimenteze viaţa robilor lor.
Sau poate nu contează înca aceste diferenţe dar vor conta peste 10000 de generaţii cînd doar robii valorilor Reale vor mai fi de faţa să admire noul Pamînt postapocaliptic?
Şi de ce ma rog am spus în titlu că relativizarea excesivă e o abominaţie?
Pentru că e! Pentru că ne separă în acelaşi mod în care un fundamentalism dement o poate face! Pentru că ne anihilează şansele la o comunicare frumoasă şi pentru că naşte fundamentalisme anihilatoare dacă nu e inhibată! Pentru că trebuie să încercăm să construim punţi de comunicare pentru a fi fericiţi! Pentru că fericirea există,trebuie să existe şi pentru ca fericirea personală nu e relativă! Pentru că niciodată nu există suficientă iubire şi înţelegere! Da, diferenţele dintre noi sunt sfinte şi dezirabile pînă or trecele cele 10000 de generatii măcar, dar la fel de sfinte sunt şi valorile, nevoile şi gîndurile comune de colaborare! Suntem blestemaţi şi binecuvîntaţi în acelaşi timp să ne urîm şi să ne iubim împreună pe acest Pămînt care e cel mai bun dintre toate zic unii optimisti, poate e doar iadul unei alte planete zic unii pesimişti sau e poate doar iadul din trecutul urmaşilor nostri în acest univers minunat şi întors spre el însuşi,sper eu!

Poezie

2009-04-16T11:35:00.003-07:00

Iluzii barbare şi muzica sferelor
Se împletesc peste tine
Atracţie

Zîmbete sfioase şi ochi aprinşi
Se pierd prin tine
Îndrăgostire

Reguli vechi şi emoţii turbate
Se bat pentru tine
Iubire

Infinite detalii şi strîngeri în braţe
Dau sens mie si vieţii
Veşnicie

Fluviul

2009-04-16T11:35:00.001-07:00

Cobor fără milă, spre tine, cu mine de mînă
Privesc în urma şi urma-i străină
Eşti tot ce-mi doresc, zeiţă păgînă!
Un fluviu de vise îmi curge prin oase
Prinţesă vioaie şi crudă,
Pirania dulci stau să-mi consume prin tine
Slăbiciuni şi fineţuri culese cu trudă.
Din iubire se naşte curajul
Şopteşte în noapte bătrînu' înţelept:
Cînd predarea cetăţii vine pe fluviu
Vei visa fără reguli dar să faci ce e drept!

Despre ce putem controla

2009-04-16T11:34:00.000-07:00

Oare suferinţa cauzată de ce nu putem controla pentru că depinde de alţii e mai dureroasă decît suferinţa provocată de aspectele pe care le putem controla sau ameliora în noi?

O femeie specială,draguţă şi inteligentă,o s-o numesc NA de acum, mi-a sugerat că există o suferinţă legată de alţii şi o suferinţa legată de frustrările cu propria persoană şi că primul fel de suferinţă e mai nobil şi merită tratat diferit (mai cu intelegere) faţă de suferinţa cauzată de aspectele pentru care ar trebui să luptăm ca să le corectăm. Am fost mirat şi contrariat de descoperirea perspectivei ei şi mai ales de nevoia de a împărţi apele aşa...
E o perspectivă minunat de feminină,prea radicală pentru mine,potenţial autodestructivă şi în acelasi timp atît de fără compasiune faţă de slăbiciunile omeneşti! E genul de concepţie pe care nu mă aştept să o gasesc într-o formă atît de pură la un bărbat.
Bărbaţii sunt de multe feluri dar ca bărbaţi ne confruntăm de mici cu atîtea frustrări sexuale, cu atîta nevoie de a ne valida în faţa noastră şi în faţa celor din jur (şi în faţa femeilor pe care la început nu le prea întelegem) încît cu greu am putea să mai credem că tot ce ţine de abilităţile noastre poate fi controlat şi că merităm toată suferinţa cauzată de frustrările şi inerentele noastra limite (temporare,accidentale sau nu). Suferinţele astea au un sens pentru un bărbat, suferim ca să devenim mai buni, mai puternici şi să merităm să ţinem în braţe o femeie cît mai specială şi mai reusită (dupa nişte criterii instinctive, imposibil de controlat şi greu de motivat în mod absolut) . Poate mă înşel şi nu e o concepţie pur feminină dar sunt sigur ca nimeni nu merită să sufere şi că suferinţa e suferinţă indiferent de cauză! Perspectiva mea,cred ca una mai degraba masculină şi poate prea dură e ca nimeni nu merită să sufere,dar suferinţa e inevitabilă şi nu merită sa fugim de suferinţă (nici pentru noi nici pentru cei din jur cînd nu există alternativă mai bună) şi că trebuie să o înfruntăm şi să o transformăm în ceva bun cu toată energia noastră. Asta poate însemna şi să o lăsăm să treacă singură! Atît acţiunea cît si nonacţiunea sunt armele unui om înţelept.
Evident,există bărbaţi (şi femei) care nu simt nevoia să se valideze printr-o confruntarea reală cu lumea,ei sunt grozavi prin definitie,etc. Dar oare nu există şi atîtea becuri care concurează luna şi zăpăcesc fluturii noaptea? Astfel de oameni nu-şi cunosc limitele şi nu au frustrări, sunt trişori sau un fel de paraziţi care exploatează diferite nişe... dar nu despre astfel de oameni era vorba în discutia mea cu NA. Era vorba de oameni care se confruntă cinstit cu viaţa,au emoţii negative şi pozitive, suferă şi fac pe alţii să sufere pentru ca e inevitabil şi e frumos aşa cum este.
Femeile au un minunat dar de a prezenta chestii intrinsec egoiste (sau mă rog...probabil altruiste din punct de vedere a calitaţii şi mai ales a existenţei speciei - desi uneori lucrurile o mai iau razna) sub o prezentare foarte pozitivă şi altruistă, realizind asftel performanţa de invidiat de a împăca contradicţiile cu mişcări pline de dulci fineţuri (de care nu sunt probabil conştiente... pentru că altfel... aş mai avea o surpiză...).
Bărbaţii înţeleg mai greu(sau deloc) anumite forme de comportament altruist (sau aparent altruist) pe care femeile le manifestă instinctiv dar cîteva femei minunate m-au facut în timp să înteleg că femeile ca şi copii mici nu înteleg prea repede ce e compasiunea şi compromisul în felul în care un barbat le poate simţi...
Cu toţii urîm cel mai tare defectele proprii şi probabil compromisurile bărbaţilor pot fi văzute (deseori pe drept cuvînt) ca o compasiune faţă de slăbiciune,lene sau alte imperfecţiuni nefolositoare. Însă... bărbaţii sunt capabili de o violenţă mai mare,de măsuri mai extreme, de acţiuni mai în forţă,de cheltuială de energie mai mare şi mai brutală chiar şi pentru lucruri mici, încît imi pare evident că au nevoie de această tendinţă spre compromisuri pentru a se proteja de efectele propriei firi. E binecuvîntat rolul femeii din viaţa unui bărbat daca îl ajută cu blîndeţe în eliminarea compromisurilor daunătoare cuplului. Femeile şi bărbaţii pot învăţa unii de la alţii despre perspectivele diferite şi doar parţial valide pe care şi le formează fără să înteleaga prea bine perspectiva celuilalt...
De altfel,infinita descoperire cu bucurie,mirare şi dragoste a detaliilor din sufletul celuilalt e singura şansă ca o conveţuire de zeci de ani să nu ajungă o cîmpie stearpă pe care să crească doar urîcioşii mărăcini ai singurătăţii în doi...

Oglinda

2009-04-12T04:12:00.000-07:00

Dacă mi-aş alege un copac totemic acesta ar fi fără îndoială cornul cel cu flori galbene primăvara devreme şi cu fructe roşii şi ademenitoare în vara tîrzie dar acre cînd sunt culese înainte de vremea lor.
Daca mi-aş alege un animal totemic acesta ar fi un animal de pe altă planetă şi ar trebui să semene cu o felină albastră ca cerul şi care s-a născut dintr-o mamă ca un şarpe de foc şi un tată delfin ca un delfin.
Dacă mi-aş alege un obiect totemic acesta ar fi fără îndoială oglinda căci oglinda e singurul obiect ce îi poate arăta cu succes urîtului că e urît şi frumosului că e frumos.
Dacă mi-aş alege o piatră totemica, aş căuta-o pe acea planetă unde pot gasi cristale în rama oglinzii din faţa tronului din palatul unei pisici geniale ce stăpineşte toată acea planetă de pisici cu mîini de om folosind doar un toiag din lemn de corn, cu bunătatea şi graţia unui delfin dar cu simplitatea unui şarpe cu clopoţei.

Predică către şobolani

2009-04-12T04:02:00.000-07:00

Tu şobolanule cu chip de leu,tu ce strîngi ca o furnică,te înmulţeşti ca o boală şi vrei să cîştigi toate luptele! Mîndri sunt cei ce urmează calea ta plină de glorie dar goală de satisfacţie e carcasa ta ce zace pe marginea drumului de aur cînd nu reuşesti să-ţi învingi duşmanul.
Tu şobolanule cu chip de ţap,îţi scuturi coarnele în faţa şoriceilor şi cauţi toate punţile de pe care să nu cazi în fluviul cel ce nu seacă. Frumos ar fi chipul tau dacă nu ai avea aşa de mulţi ucenici ce şi-au pus barba ta pe post de cortină la scena cea fără personaje.
Tu şobolanule cu chip de porumbel, tu care mergi fără să te grăbeşti pe deasupra lucrurilor, tu care nu vrei să te implici în săpatul pamîntului şi în mînatul vitelor zeilor pe păşunile oamenilor, dulce ar fi viaţa ta dacă nu ar fi legea firii să pedepsescă pe leneşi.
Tu şobolanule cu chip de delfin, iubit vrei să fii de fiii cei mulţi ai mării şi plini de bucurie şi joacă sunt ochii tai umezi! Dar fără de linişte eşti tu în faţa frustrărilor provocate de ceilalţi şobolani!
Luaţi aminte! Şobolanii pot fi mînaţi de dorinţa de a cîstiga cu orice preţ, de dorinţa de a avea dreptate întodeauna, de dorinţa de a avea o viaţa comoda sau fara multă alergătură şi bătaie de cap sau de dorinta de a fi placuţi de semenii lor!
Acestea sunt cele patru soiuri de şobolan şi fără de număr sunt puii lor.

Dor

2009-04-12T04:01:00.000-07:00

Dor
Stelele din suflet

Cînd speră să doarmă
În părul tau

Dor
Atingerile noastre secrete
Cînd cîntă
Din priviri

Dor
Copiii noştri cu ochii căprui
Cînd se nasc din dor
Şi discuţii fierbinţi

Dor
Cireşii prea subţiri
Cînd înfloresc

Fumegînd

Dor
Umbrele noastre albe
Cînd îmbrăţişează lumea
Cu zîmbete discrete

Dor
Oasele sufletelor noastre
Cînd ne vom sprijini pe ele
Bătrîneţile

Dor
Florile rosii
Cînd nu ţi le-am dat
Încă

Dor
De tine mă tulbură
Cînd în miez de noapte
Încerc

Să te smulg din suflet

Predica minciunii

2009-04-05T00:00:00.000-07:00

Inferioară e zidirea speranţelor de fericire pe nisipul mincinos al înşelăciunilor!
Rareori nu cunoaştem faţa cea luminoasă a adevărului dar suntem deseori robii neputinţei de a sapa cuvîntul lui în sufletele noastre. Adevărul e piatra de încercare pentru noi toţi. Cu adevăr suntem măsuraţi, cu adevăr ne hrănim şi cu adevăr suntem datori în zilele judecăţii. Să nu punem nisip pe talerul cîntarului căci ruşinoasă e scurgerea lui în bătaia vîntului! Ducem pietricelele adevărului pe muntele nostru ca Sisif zi de zi şi cele preţioase se vor lipi de noi şi ne vor sluji credincioase toată viaţa.
Aruncaţi cu pietre în alţii,aruncaţi cu nisip în ochii fraţilor nostri şi măcinaţi pe pietrele de moară ale adevărului vom fi. Cu cît casa minciunii e mai mare cu atît mai zgomotoasă şi plină de scrişnire e prăbuşirea ei!
Vai vouă ce legănaţi plini de sine mersul vostru pe cărările minciunii, plină de întuneric şi neputinţă e calea voastra!

Vreau să pot să te privesc frumos

2009-04-04T05:04:00.000-07:00

Daca vrei să-mi ghiceşti frumuseţea, o găsesti în ochii tăi.. Dacă cauţi atracţia,o găseşti în acceleraţia spre departe a privirii mele furişate. Dacă-mi cauţi îndrăgostirea o găseşti în îmbrăţişarea fierbinte a privirilor mele. Dacă-mi cauţi iubirea şi loialitatea, le găseşti în blindeţea, curajul şi gingăşia privirilor de după.... Dacă-mi cauţi fericirea,clipeşte des... şi priveşte în tine după înţelepciune, dăruire şi împlinire. Nu o vei găsi dar vei şti cum arată.

Stăpîni şi sclavi

2009-04-02T13:38:00.001-07:00

Se împletesc împreună într-o orgie desprinsă din imaginaţia cea mai neagră a unor prooroci mincinoşi! Se ucid unii pe alţii ca nişte iubiţi geloşi ce nu-şi pot lua ochii unul de pe altul. Se iubesc ca Dumnezeu pe Satana! Se copleşesc unul pe altul cu daruri smulse din sufletele lor împietrite!
Unii trăiesc în ceruri şi visează la scînteia divină iar ceilalti păşesc prin balega aducătoare de noroc şi fac focul să scînteieze în ochii sfinţilor!
Există ei cu adevărat? Este cineva doar sclav sau doar stăpîn? Există oare sinucigaşi din tată în fiu?
Ei par să existe peste tot,pe unii îi iubim pe altii nu-i putem întelege! Ei urcă unul peste altul pe încinsa scară de care suntem prinşi şi ne ardem mîinile în încercarea disperată şi fără sens aparent de a-i mai adăuga cîte o treaptă. E adevărat ca doar unii vor să pună trepte iar ceilalţi sunt doar prinşi la mijloc, se ard şi ţipă şi scutură scara!
Şi i-ai putea dispreţui pe unii şi iubi pe alţii dacă nu ne-am transforma permanent unii în alţii sau dacă am găsi măcar o metodă sigură de a deosebi măreţia decadentă a unora de îngustimea răbdătoare a celorlalţi.
E adăvărat că unii din noi suntem imuni la farmecele celorlalţi dar aceşti inflexibili jucători la ruleta norocului riscă primii să se ardă sau să fie blestemaţi şi să cadă în infernul de sub scară pentru că încalcă sfinta lege a celor care există pentru că lucreaza sîrguincioşi la via propriei existenţe.
Pentru noi ceilalţi,care oscilăm între a ne arde mîinile încercînd să fugim de ultima treaptă ce riscă mereu să se rupă şi a ni le arde încercînd să o atingem pentru o glorie binecuvîntată, nu există decît legea cea sfîntă a alegerii între existenţa pentru a fi sau pentru a avea...

Cele două iubiri

2009-03-29T09:31:00.000-07:00

Dupa multe lecţii dureroase sau miraculos de plăcute în ciuda circumstanţelor, am decis astăzi să demasc definiţia iubirii. Iubirea este dăruire,bucurie şi împlinire. Dar iubirea înseamnă şi să nu primeşti nimic în schimb dar să fii mulţumit,pozitiv şi fericit. Mai ales asta înseamană! Să dăruieşti şi să simţi fără să ceri ceva în schimb! Să fii fericit şi pozitiv chiar dacă nu primeşti imediat sau poate niciodată ce vrei! Dacă există vreun pericol ca iubirea să se transforme în ură, dezgust sau alte sentimente negative, acela nu e decît drumul infertil al iubirii de sine! Trebuie să te iubesti pe tine ca să poţi să iubeşti pe alţii dar iubirea inferioara e doar egoism şi şantaj imatur! Doar cei superiori,nobili si maturi pot înţelege şi simti iubirea superioară. Poate trebuia să le numesc iubire yang şi iubire yin? Perspectiva celor două iubiri se impune singură pentru cei sensibili şi fără frică de monstrul din ei. Nu? Pare desuet în vremurile astea să vorbesti de oameni nobili sau de oameni superiori dar inevitabil ei îşi fac simţită prezenţa. Chiar dacă avem mult ADN comun cu cimpanzeii, oamenii le sunt superiori şi işi pot permite să se considere mai nobili, adica mai preţioşi,mai valoroşi. E simplu, există o iubire inferioară şi una superioară! Există oameni inferiori si oameni superiori. Ce/cine/cum validează pretinsa superioritate? Raspunsurile nu pot fi decît: credinţa si convingerea, evidenţa intuitivă şi raţionalizările evolutioniste... pentru cine nu le urăşte.. Îmi promit să mă gîndesc şi să scriu altădată despre modurile valide prin care se poate deduce validitatea unui punct de vedere sau al unei atitudini... Par sa existe...

Iubiţi-vă mult dar aveti grijă şi cu ce fel de iubire vă umpleti!

Predica umilinţei şi ascultării

2009-03-29T09:29:00.000-07:00

Iubiţilor! sfinte sunt darurile umilinţei şi ascultării aproapelui tău! Deşertăciune e orgoliul fără măsură şi gîndire dar goală de iubire e şi detaşarea pietrelor pe care vă puneţi uneori capul ca să simţiţi liniştea din promisiunile celor înselători!
Ridicaţi-vă ochii pentru a simţi albastrul sfînt al cerurilor dar ascultaţi vocea umilinţei şi nu vă arătaţi goliciunea unde nu se cuvine!
Renunţaţi la otrava orgoliului rănit de propria neputinţa de a înţelege lumea şi nu vă faceţi rău prin prostia de a nu accepta ce nu puteţi schimba! Dar va zic: nici nu vă daţi talanţii celor care vor să-i ingroape în numele vostru!
Fiţi mîndri de darurile voastre dar umblaţi pe calea cea veche si blînda a măsurii cuminţi!
Şi oare cum pot cuvintele altuia să-ţi îngroape fericirea daca nu eşti tu cel care pune mîna cea spurcată a violenţei făra minte pe butoanele ce controlează cursul bucuriei în sufletul tău?
Priviţi mîna,ce mîna a morţii şi pierzaniei se numeşte în limba cea fără milă a bătrînilor! Învăţaţi să o aruncaţi de la sînul vostru ca pe o spurcăciune a spurcăciunilor!
Dacă simţi nevoia să te lauzi sau să vorbeşti cînd trebuie să asculţi: scîrboase,infertile şi goale de iubire sunt vorbele tale! Daca simţi nevoia să plîngi,atunci plînge! Din lacrimi şi sudoare se naşte bucuria! Dar nu lăsa lenea, suficienţa şi lipsa de curaj să-ţi răpească din darurile umilinţei şi ascultării!

Curgere

2009-03-21T00:22:00.000-07:00

Haide să păşim pe calea cea veche a sfinţeniei prin înţelepciunea lucrării simple a rugăciunii ce dezveleşte naturaleţea curgerii! Şi simte pietrele sub talpile tale goale!
Bucură-te de durerea şi de satisfacţia fiecărui pas fără urlete dar si de atingerea catifelata a florilor pe care le zdrobim cînd păşim peste pajiştile înverzite ce-ţi amintesc de cîntecele triste despre drumurile cele fără de ascuţire. Lăsă rugăciunea să-ţi amintească cine eşti în momentul magic cînd iţi atingi pacea! Lăsă simţirea să te umple de culorile vieţii! Lăsă presiunea devenirii să-ţi ducă paşii spre fericire! Lăsă trecutul să se zbenguie şi viitorul să te conducă!

Picături de speranţă

2009-03-18T11:19:00.000-07:00

Sap prin mine după răspunsuri şi tot ce găsesc sunt picături dulci de speranţă ce-mi cad şi-mi lustruiesc bucuria păcii eterne şi de pe care alunec şi de care mă prind cu dor şi răbdare de mii de ori într-o zi.
Sper,sper,sper şi iarăşi sper. Minut de minut şi în fiecare secundă în care nu gîndesc: mă bucur şi sper. Respir speranţa,mă bucur de golul din mine şi il fac să picure picături din nectarul speranţei.
Savurez înfrîngerile şi victoriile fiecărui moment, sper şi sorb fiecare picătură de sperantă stoarsă din felia de univers ce-mi împrumută minunata vibraţie a speranţei fără sfîrşit. Sper,sper,sper şi nu mai există nimic în afară de această clipă sedusă de speranţă. Simt cum se gravează în mine semnele veşniciei ca pe un clopot sunător la care se uită cu ochii mari deschişi şi plini de dor un liliac surd ce visează să scrie cu propria fiinţă un mesaj de iubire pe cerul infinit de albastru.
Speră cu mine tu cea fara de iubire,tu care mă priveşti din tabloul tău ascuns în acel seif din piatră de la care nu am găsit cheile încă dar care vibrează cristalin de fiecare dată cînd picăturile mele de speranţă lovesc pamîntul de sub picioarele tale vrăjite cu care-mi stîrneşti ploaia fină de speranţă prin norii cei denşi ai bucuriei mele fără de motiv...

Polen de îndoială pe libertatea voinţei

2009-03-15T00:51:00.000-07:00

Suntem presăraţi de cadavrele experienţelor trecute şi oricît de mîndru ar fi de capacitatea lui de a-şi alege singur destinul, orice om cu puţină minte se întreabă dacă nu cumva destinul ne alege pe noi. Experintă şi instinctul îmi spun că cei cu un destin fericit, împlinit şi de invidiat sunt cei care nu acceptă cu adevărat un destin fixat dinainte şi se comportă ca si cum dependenţele de experienţele trecute reprezintă doar o inspiraţie pentru soluţii noi şi nu o colecţie de pietre bune de dus zilnic în spate. Vorbesc de cei care bat la uşă şi cer totul de la viaţa spre deosebire de cei care aşteaptă să li se întîmple. Deşi aceşti norocoşi ai sorţii greşesc într-un mod subtil şi de care puţini dintre ei au şansa să-şi dea seama cît timp li se întîmplă lucruri acceptabil de bune, destinul pare să le fie favorabil datorită acestei credinţe dintr-o scăpare neasteptata din chiar firea lucrurilor. M-aş fi asteptat ca orice greşeală de întelegere să fie pedepsită aspru de legile fizicii dar e evident că nu se întîmplă mereu asta. Uneori e mai bine să ai o conceptie greşită dar să acţionezi la timp şi corect fără să înţelegi prea bine cum şi de ce. Să fie doar o greşeală a percepţiei mele sau o scăpare în presupusul proiect al universului?
Existenţa libertăţii voinţei (dată de un presupus liber arbitru parte a sufletului nostru) ar presupune fie o rupere a lanţurilor cauzalităţii care ar face imposibilă gîndirea însăşi sau ar presupune o proprietate magică dincolo de raţionalul inteligibil nouă. Poate această magie să existe deşi nimeni nu înţelege cum funcţionează? Existenţa magiei poate fi presupusă din observarea oamenilor cu un destin fericit dar rămîne totuşi o simpla presupunere dubioasă pînă nu e confirmată de o întelegere amănunţită a modului cum e posibilă. De obicei, confruntat cu problema acceptării în ecuaţia gîndirii a unui principiu magic despre care nu ştie cum lucrează, un om cuminte se pune la adapost printr-o atitudine circumspectă. Dar daca lumea pare mai favorabilă celor care cred în diferite forme de magie atunci singura atitudine cuminte este să speri că raţiunea e limitată şi neputincioasă în faţa magiei universului, magie pe care o putem invoca într-un mod cît mai lipicios şi mai permanent?
Ciudat paradox peste care trecem de multe ori cu nepăsare şi nebăgare de seamă dar pentru care nu suntem pedepsiti decit uneori, prin vinovăţiile nejustificate raţional sau prin consecinţele acţiunilor altor oameni care ne surpind prin incapacitatea lor vicioasă de a simţi vinovăţia.

Sunetul ploii

2009-03-14T05:24:00.000-07:00

E atît de udă! Inspiră moleculele de apa cu poftă pînă iţi pătrund nemilos în oasele putrezite ale sufletelui chinuit de gîndurile de mărire! Scutură-te de apă ca un cîine aruncat într-un rîu umflat de către un stăpîn fără milă dar salvat de privirea oarbă a feminităţii. Universul transpiră prin tine orbule chinuit de nebunia constienţei! Fii la înălţimea scurgerilor celeste şi înnebuneşte-ţi negaţia cu impetuozitatea ta nestăvilită de lacrimile micimii. Fă lumea să meargă ca un hamster înnebunit prin cercul fără început al dorinţei de împlinire. Fii îngerul ce ridică mulţimea de pe scaunul de execuţie al mişcărilor fără viaţă! Fii totul şi nimic! Fii un bărbat!

Lauda vorbitului fără noimă

2009-03-14T05:13:00.000-07:00

Vă văd cînd vă atingeti blănurile împuţite cu boturile pline de albul suspect al vorbelor inutile! Detest superficialitatea şi futilitatea voastră de animale atît de amabile si drăguţe în aparenţă. Vă privesc de la distanţa detaşarii suficiente dar uneori imi vine să vă colorez albul vorbelor cu izbucnirea violentă de pasiune a cuvintelor ce ucid inocenţa! Deseori mă abţin! Nu şi azi!
Colectionaţi frumuseţi plăcute la atingere cu care să vă ascundeţi urîciozitatea superficială dar atît de purulentă a dorinţei voastre de a mai trăi încă o zi infectă în bîrlogurile voastre puturoase, săpate cu atîta trudă de ghearele zdrenţuite ale neputinţei voastre congenitale.
Cînd e vorba de drept,imi aduc aminte că doar Dumnezeu are vreunul şi chiar şi el s-ar putea să fie doar unul dintre cei ce împart cu sabia puterea plăcută a dreptăţii. Dacă Dumnezeu e Cuvîntul, atingerea puturoasa a vorbelor voastre de sconcşi neputincioşi nu este decît cuvîntul plin de ipocrizie a negaţiei absolute ce promite totul prin anihilarea pervers îmbrăcată în haine strălucitoare.
Vai de voi amatori de gunoaie sufleteşti!
Suntem cu ochii pe micimea voastră şi vă vom trimite laudele noastre călduroase de fiecare dată!

Bancuri prin padure

2009-03-12T01:57:00.000-07:00

Mi-am amintit azi un banc auzit cu ceva timp in urma:

Iepurasul era prin padure.Se intalneste cu lupul. Acesta ,cautand motive sa-l bata pe iepuras ii spuse: -De ce nu ai ma sapca?Si tot asa il batea mereu pe motivul asta lupul pe iepuras.Iepurasul se satura si intr-un final se duse la regele urs sa se planga:-Maria Ta,eu nu pot sa port sapca ca fac urticarie la urechi....Ursul:-Bine iepurasule...lasa ca rezolv eu...Iepurasul se facu ca pleca si se ascunse intr-un tufis sa asculte conversatia ursului cu lupul. Ursul:-Ma lupule...inteleg ca vrei sa-l bati pe amaratul ala de iepuras,dar macar gaseste si tu un motiv ca lumea.De exemplu:cere-i o tigara..si daca nu are il bati...sau cere-i un foc...si daca nu are...iar l-ai prins...daca iti da foc de la bricheta ii zici ca vrei de la chibrit...Lupul:Da ma ursule...asa o sa fac . A doua zi iepurasul se intalneste cu lupul...Lupul:-ia vino ma incoa`!da-mi si mie o tigara.Iepurasul ii da o tigara...-Da si mie un foc! Iepurasul:-De care lupule de la bricheta...chibrit? Lupul:-Da-mi de la chibrit....isi fumeaza lupul tigarea linistit dupa care zice catre iepuras:-Iar n-ai ma sapca?

E răutăcios şi aparent e un fel de PET prin pădurea mea... Dar oare de ce l-am aruncat pe aici?

Măsura unor vechi lucruri sau legile fericirii scrise de la începuturi pe toţi copacii

2009-03-10T11:20:00.000-07:00

Legea relativităţii:
Cînd vă spune cineva că totul e relativ. să va gindiţi întîi cu dragoste la el.
Legea atracţiei:
Deseori, e adevărat şi la lucruri şi la oameni că cine are mult va avea şi mai mult iar cine are puţin va pierde şi ce are.
Legea măsurii oamenilor:
Nu poţi face lucruri peste măsură de mari dar le poţi face cu o dragoste fără măsură.
Legea frumuseţii:
Frumuseţea e în ochii privitorului dar unele lucruri sunt mai plăcute decît altele chiar şi pentru toţi cei care nu stiu asta încă.
Legea bucuriei:
Nu te îngrijora peste măsură şi lucrează cu blindeţe şi dragoste pentru fericirea ta şi a celor din jur.
Legea înţelepciunii:
Lumea e sfinta aşa cum este şi doar prostia nu acceptă cu inima fericită tot ce nu poate schimba.
Legea simplităţii:
Căutarea unui echilibru poate justifica orice dar fericirea e doar o stare de maximă coerenţă.

Povestea lui Fidelis Sextus

2009-03-07T05:54:00.000-08:00

Prin padure s-a gasit zgiriata de un urs tinar pe un brad batrin o poveste ciudata despre intilnirea planuita eonul trecut dintre Fidelis Sextus cu Cel Batrin.
In aceasta poveste exista doar 3 personaje, Stapinul Povestilor, Fidelis Sextus si Cel Batrin. Despre cei 3 exista o ghicitoare pe care putine fiare au deslusit-o: se spune ca Cel Batrin este acelasi cu Stapinul Povestilor si cu Fidelis Sextus dar diferenta dintre fiecare din ei este precum aceeasi dintre sclavul si stapinul lui.
Fidelis Sextus a avut peste 1000 de vieti iar Cel Batrin doar 2 sau 3,nimeni nu stie exact.
La intilnirea de dupa un eon,fiecare a spus povestea celor mai importante intimplari ale avatarurilor lor. Povestea Celui Batrin e greu de gasit iar a Stapinului Povestilor este peste tot.
Povestea lui Fidelis Sextus cuprinde 7 povestiri scurte:
Omul de foc
Printre ramuri, ochii fiarei scinteiau in lumina lunii,facindu-mi parul de pe spate sa se intareasca mai rau decit iarba lumii in care iti tai labele alergind dupa caprioarele cele fragede. Ce munte mare si frumos ... si totusi..
Sunt mare, ghiarele mele murdare framinta pamintul si mi-as dori sa-i rup gitul cu lovitura de ucis cerbii dar fiara asta e cit un deal cu muschi si dinti, frica paralizanta ma tine lipit de gaura umeda. Parca zeci de fiare ma pindesc din tufisuri si isi umezesc cu limbile rosii coltii de fildes . Toti nervii mei sunt o imensa gura care maninca funzele cele amare ale ierbii de foc. Ce nu as da ca sa nu fi simtit frica de batul luminos si fierbinte al celor fara par...
O lucire ascutita in noapte,un zgomot infundat, in sfirsit lumina...

Hotii de caldura
Stam linga foc,acoperiti de blanurile de urs care ne acopera goliciunea si ne ghemuim unul in altul. E linga mine,e murdara dar atit de atitatoare. Ce pacat ca ii lipsesc dintii din seara aceea blestemata in care incercam sa luam pieile de urs de la Sogori,ultimul trib mare al celor cu fruntea groasa. Noi suntem din neamul Celor putini,cum ne zic verii nostri Cei Multi. Si chiar suntem doar douazeci si traim din schimbul cu Cei Multi de dincolo de muntiii de la soare rasare, folosind ce luam de la cei cu fruntea groasa. Cei cu fruntea groasa ne urasc dar noi suntem mai iuti si mai priceputi in cititul semnelor. Cei Multi ne dispretuiesc desi suntem verii lor. Peste 10 rasarituri vom porni spre intilnirea cea mare a Celor Multi si ne vom putea bucura de femeile lor..
Zgomote in tabara? Ahh.. Cei cu fruntea groasa ne-au gasit culcusul. Am sa fug,am sa scap si de data asta.... Ahhhhhh,nu...Iubita mea!!!! Lumina..

Omul cu gaini grase
O sa mor iarasi ca stramosii mei si tot nu stiu de ce toate aceste rele mi se intimpla doar mie..
Ulii astia mi-au omorit iarasi citeva gaini dintre cele grase..

Omul cu vulturi pe umar
Sunt Fidelis Maximus si Batrinul mi-a zis ca asta e ultima mea zi in aceasta viata fericita. Cit am fost tinar am avut o viata plina de glorie,bani si putere,am condus legiuni si am ucis triburi intregi.
Sunt fiul unui nobil bogat dintre neamurile din sud iar mama era o femeie frumoasa dintre barbarii din nord cei cu barba rosie si ochii verzi ca marea.
M-am aruncat in lupte ca un urs turbat si am fost mindru toata viata cind ceilalti m-au privit cu admiratie pentru curajul meu. Mi-a placut sa cistig in toate intrecerile si i-am dispretuit pe cei slabi si neputinciosi. Cit am fost tinar am fost puternic,bogat si temut dar nu puteam avea liniste si pace.. Odata, cind eram in teritoriile cele sfinte ale Carpilor,intr-o misiune de urmarire a unor fugari, a ajuns in fata mea un barbat cu ochii verzi care mi-a zis ca vine din partea unui pustnic,maestrul lui, cu un mesaj pentru mine. Si mesajul era: "Straine puternic, eu vin dintr-o tara unde ursii sunt tinuti in cusca si storsi de fierea lor pina mor. In tara asta toti ursii umbla liberi dar exista unii care vin cu tot cu cusca lor ca sa isi lase fierea lor spurcata peste tot"
Am pus sa fie batut mesagerul pentru indrazneala si pe urma i-am poruncit sa ma duca la stapinul lui.
Am ajuns intr-o pestera si cind am vrut sa ridic sabia sa-l lovesc pe batrin,am privit in ochii lui oblici,ciudati si o slabiciune mi-a prins inima ..
Am inteles ca batrinul acesta avea dreptate,eram un urs stors de altii pentru fierea mea.. Cei 10 ani pina am iesit din armata au fost linistiti,apoi am venit aici in nord si am trait printre oamenii care slujesc locul sfint al acestor neamuri de pe aici. M-au primit datorita Batrinului si celui care i-a luat locul. Mi-as dori sa inteleg mai bine ce spun ei.. Nici ceilalti barbari cu ochii lor verzi nu par sa inteleaga ce spunea batrinul,dar il iubeau si considerau muntele lui ca un loc sfint.
Mi-as fi dorit sa inteleg mai mult.

Sextus
Oamenii ma vor uita sau isi vor aminti de mine foarte putin. Dar eu sunt multumit pentru ca am inteles mai mult.

Batrinul
Sunt ultimul din seria de batrini de pe acest munte care era sfint odata. Locuitorii vaii,cu ochii lor blinzi,inca respecta acest loc desi urmeaza calea cea noua. Noi i-am incurajat sa urmeze calea samintei care moare ca sa incoltesca primavara pentru ca era singurul mod prin care ii putem face pe cei multi sa inteleaga calea cea veche pe care Cel Batrin ne-a aratat-o cu o mie de ani in urma. Eu sunt muntele,eu sunt Cel Batrin, eu sunt piatra pe care se va construi sufletul celor alesi din acest popor. E ultima mea secunda in aceasta forma si vreu ca in urmatoarele sa ma dedic intelegerii mai amanuntite a acestei minunate lumi.

Fidelis Sextus
Mi se pare ca am inteles tot ce merita inteles, sunt suficient, superficial si iubitor de placeri. Dar ma lupt, ma odihnesc,muncesc si sper pentru ca dupa 500 de ani imi amintesc inca ultimul gind al Batrinului pe il iubesc ca pe mine insumi.

Predica suferinţei

2009-03-02T22:12:00.000-08:00

Timpiţilor! Nu vă temeţi de suferinţă! Ea v-a făcut ceea ce sunteţi! Ea e mama voastră spirituală! Învăţaţi să vă iubiţi viaţa dar să nu vă fie frică de suferinţă! Lăsaţi suferinţa să vă purifice de frici, răutate, invidie, lipsă de iubire şi prostie! Iubiţi suferinţa ca pe profesorul vostru cel mai drag şi suferinţa va fi blîndă cu voi! Fugiţi de suferinţă şi ea vă va găsi în orice colţ vă ascundeţi! Iubirea vine din suferinţă şi nu poate exista iubire adevărată fără abandonarea goală de orice asteptări în faţa suferinţei! Imbrăţişaţi suferinţa ca pe mama voastră!
Nu o sa muriti aşa de usor, pe cît credeţi, din puţină durere! O să muriţi cînd nu mai simţiţi nimic! Să alergaţi după frumuseţe, puritate şi dragoste! Dar nu uitaţi: suferinţa e sfătuitorul vostru cel mai drag şi credincios! Preţuiţi-o cum se cuvine şi veţi fi iubiţi! Fugi de ea şi suferinţa te va schilodi! Acceptă supus experienţa durerii şi ea te va face mai frumos! Lasă suferinţa să te elibereze de micimea ta!
O să-mi zici, dar eu nu sunt Maica Tereza! Şi vă răspund eu vouă: Blestemaţi sunteţi să înţelegeţi vorbele ei! Cine nu va înţelege, condamnat e sa tot încerce! Luaţi aminte!

"Am descoperit paradoxul ca, daca iubesti pana cand doare, acolo nu exista durere, ci si mai multa dragoste." Maica Tereza
http://www.citateistete.ro/2008/05/19/citate-maica-tereza/

Pre haiku:noi

2009-03-01T07:21:00.000-08:00

Izvor
Sorb împreună
Iezii

Post haiku: de ce e?

2009-03-01T07:16:00.000-08:00

Iubirea
Linişte şi lumini
Gînd fără gînd

Haiku: poveste

2009-03-01T07:15:00.000-08:00

Roşie prin pădure
Liniştea bunicii
În fălcile cui?

Post haiku: picioare

2009-02-27T09:17:00.000-08:00

E iarnă şi simt
Invidia miriapodului
Pe fuga fumului peste zăpada roşie

Haiku:deblocare

2009-02-12T19:05:00.000-08:00

O ramură se inţepenise în alta
Vântul verii
Îmi mângie faţa

Haiku: poziţionare

2009-02-12T19:03:00.000-08:00

Misionar inţepat
De trandafirii
Canibalilor pofticioşi

Haiku: combinaţii

2009-02-12T19:01:00.000-08:00

Cer de zâmbete
Animălute în copaci înfloriţi
Zumzăie după miere

Haiku: dragoste

2009-02-12T19:00:00.000-08:00

O Luna mică pe cer
Dintr-un trandafir picură sânge
Soarele visează la păsări

Haiku: sens

2009-02-12T18:58:00.000-08:00

O lumînare arde
Să-şi lumineze calea
Spre topire

Haiku: perfectiune

2009-02-12T18:57:00.000-08:00

Aşa imperfect
Sunt mai perfect
Decît daca aş fi perfect

Haiku: sens

2009-02-05T13:18:00.000-08:00

Un mugur creşte
Şi se roagă
Să plutească la toamnă

Haiku:Uriasi mici

2009-02-05T13:17:00.000-08:00

Un fulger
Prin pădure
Aleargă piticii

Haiku:Speranţe

2009-02-04T13:15:00.000-08:00

Prin desişuri

Cu ochi umezi şi calzi

Piticii visează

Haiku: Pas cu pas...

2009-02-04T12:21:00.000-08:00

Paşi mici de ieduţ pe zăpadă
Un boboc de trandafir
Şi am zâmbit împreună

Haiku: peşte şi pâine

2009-02-01T00:56:00.000-08:00

Inocenţa ţapului
Pete roşii pe altarul alb
Urme de coarne pe cruci

Haiku: cauze

2009-02-01T00:35:00.000-08:00

Pestii cad ca pietrele
Sub apele pe care plutesc frunze galbene
Se nasc stelele

Haiku: specii

2009-02-01T00:30:00.001-08:00

Coada maimuţei a căzut demult
Eu încerc să o înţeleg
Pamântul e fierbinte

Haiku: spirit

2009-02-01T00:25:00.000-08:00

O calugarita isi maninca partenerul
Eu ma ridic din genunchi
Si sper mirat

Haiku: perceptie si perspectiva

2009-02-01T00:21:00.000-08:00

O furnica se uita in oglinda
Bucuria constientei
Ii fringe inima

Haiku: fabrica spatiului

2009-02-01T00:16:00.000-08:00

Vremea trece pentru greiere
Descoasem spatiul din timp
Tu si cu mine

Haiku: sincronizare

2009-02-01T00:10:00.000-08:00

Un ieduţ aleargă pe cărare
Eu mă gândesc la yang şi yin
Pînă cînd?

Pentru tine..

2009-01-31T23:49:00.000-08:00

Vad roua proaspata in ochii eclipsei ce sta sa-si arate inelul de diamant
Stiu,cred,sper ca vei veni dupa el cind prima za din lantul inocentei
Se va topi ca roua adunata noaptea pe aripile fluturelui
E dimineata,am sa-l pastrez...

Perdea de cuvinte

2008-11-18T09:50:00.000-08:00

Satul de ceata vorbelor din padurea mea cu giste cu pene albastre am decis sa scot luminarea si sa ard fumul pe care nu am curaj sa-l arunc in ochii pasarelelor mele favorite. Dintr-o adaptare milenara la realitatea plina de meandrele lenese ale fluviului sau poate dintr-o nobila disciplina spirituala invatata de la pisicile cele dragalase pe cind am fost in calatoria initiatica spre centrul poienii unde locuieste Uriasul, am tot aminat intilnirea cu cetina brazilor si cu albul cel murdar al dealurilor prizoniere in visul nonvietii.

Poezia numerelor.. prin padure

2008-11-17T11:28:00.000-08:00

Pe copacul infiorat, raza ce lasa umbra de aur
Pune chip nou mugurilor ce se acund de privirea ploii
Culegind numerele de pe frunzele noastre
Spre bucuria spiridusilor albastri din ochiul lui Dumnezeu.

Joaca-te cu mine piatra dulce!
Doar numarul tau de serie aduce zimbetul sacru
Mai aproape de tronul pe care se odihneste piticul meu.

Emisfere

2008-07-14T11:56:00.000-07:00

Intelepte raze de luna
Deseneaza pe chipul tau
Placerile lumii de dincolo
De dealul unde visez eu

Futurozaurul

2008-06-22T12:56:00.000-07:00

E cel ce zimbeste la moarte
E ochiul care se priveste pe sine
E catalogul ce se autociteaza
In catalogul cataloagelor terminate

E un pui de futurozaur
Cel ce maninca viitorul formelor
Desenate pe fructul arborelui de paine
Ce creste pe gindurile unui geniu

Sunt poate futurozauri
Cei care cara ca mine cele 4 pietre
La gitul magarului din povestea
Pe care o traim zilnic prin visele altora

4 pietre

2008-06-22T12:54:00.000-07:00

Ce ducem departe de casa cu cei 7 pasi de pitic:
Ritualice pietre albastre ce il strivesc pe nimic!
Prima piatra e-n privirea unui copilas din flori
Cautind alint prin sensul si parfumul unor nori
Alta piatra sta pe botul unui ied de 6 luni
Ca un fluture de noapte ciripind in soarta lui
Pe a treia de o cauti poti s-o pierzi fara s-o ai
Iar pe ultima o afli cind incepi si tu sa dai!

Claritate

2008-06-22T12:53:00.000-07:00

Legaturi de rudenie cu parerile mele
Se combina in teribile perle
La gitul femeii albastre
Ce tulbura aversele noastre
Nu e altitudine dar e atitudine
Nu mai e durere ci o parere..

Umbre de indoiala

2008-06-11T12:52:00.000-07:00

Umbre de emotii legate de spatii infime
Din rosul de soare al indoielilor purtatoare de noroc
Vietuiesc alaturi de culcusul colturilor de gura
Reglind indoielile mele

Fluturi de imprumut

2008-04-27T12:59:00.000-07:00

Trandafirul din vie
Se teme ca fluturele
Sa nu il uite

Un fluture distrat
S-a asezat pe buza mea
Am devenit floare

Un fluture alb
Stând pe o floare de in
Primul rasarit

Zbor de fluture
Universul aripilor
Viata cuprinde

Cu fluturi in cioc
Balena isi duce
Puiul la culcare

[P.S. fluturi de imprumut,dar frumosi,autorii or sa ma ierte ca le-am pierdut numele... ]

Umbra

2008-04-26T10:26:00.000-07:00

Urmeaza-ti chemarea cerb cu coarne albastre
Lupii cei veseli urla din somn
Doreste-ti pacea si pierde-adincirea
Ce face din lume un pom

Rugaciune de staret in chilie cu umbre
Regrete tardive in toamna de om
Renunta la frunze desculte
Si rupe din poama cea acra din pom

Loveste in noaptea ce tulbure vine
Legind goana de privirea din dom
Letargice credinte straine
Le lasa pentru pasarea pom

Gize pe frunze

2008-04-19T09:17:00.000-07:00

Intinsa in soare
Cu nisip pe celule
O giza isi intinde aripele provocarii

In gradina de legume
Un castravete verde
Se incolaceste pe o rosie alunecoasa

La umbra pietrei sub care locuieste un sarpe
Creste un muschi
In care fac dragoste doua diamante

Din gura dragonului
Am scos capul
Pentru a privi in ochii animalului

Albastru e cel de al treilea ochi
Gri e pielea imbracata in latexul viitorului
Dispretul telescopului ne ajunge pe toti

Seara de primavara

2008-04-10T11:24:00.000-07:00

De pe silueta lui inalta, plopul isi priveste rivalii cuprinsi de gelozia inecata in compasiunea topoarelor desenate cu cerneala jalei pe scindurile moi ale primaverii, spre intristarea semnintei nesigure de piatra pe care cade ca un fir de dezastru tuns de soare din lamentarile ierbii apasate de ouale clocite de pasarile fara aripi de speranta hartuitoare.
Din indolenta ciresului curg fara rusine boabele de infricosare rosie ale timiditatilor consternate ale puilor de cuc sfios ce se impiedica dezorientat in fricile care nu se mai termina.
Privind pofticios la viermii miniosi pe ura nascuta din dusmania stramosilor furiosi pe lacomia altora, cucul isi potoleste setea in lacrimile de roua ale ciresului.
Co o malitiozitate fascinanta, o pasarica este absorbita in corola de extaz a florilor carnivore ce isi ridica ostentativ palariile multumite de frumusetea placerii plopului.

Desprindere de corn

2008-04-06T13:49:00.000-07:00

Ma desprind de dorinta
De a cunoaste umbra ta
De a mânca din fructele tale rosii si acrisoare
De a atinge trunchiul tau ars de soare
Dar imi astept sansa
De a-mi face crucea
Din lemnul tau.

Muguri in rugaciune

2008-04-06T07:26:00.001-07:00

In bogatia de senzatii
Culese din constiinta
Propiei valori trecatoare
Recunosc sansele mugurilor
Ce se roaga la un viitor
Cind or sa fie mincati de girafele
Care nu pot exista.

In cristalul ce vibreaza
La atingerea razelor
As putea sa-ti arat frunzele
Fructelor elefantului roz
Cocotat in ciresul cu ochi rosii.

Totul ar fi simplu cind esti un mugur
Daca nu ai stii ca va veni galbenul
Si vei pluti in placerea
Razelor reflectate din pietere.

Ghicitoarea din mlastina

2008-03-28T11:16:00.000-07:00

Te scufunzi sau înoti prin ea
Cînd privesti frunzele
Ce vrei sa le faci sa cadă
Vrei sa te prindă dar iţi este şi frică
Ridici din umeri
Te incrunţi din rădăcini
Te rogi sau faci să ploua din tine
Sufera cînd e uscaciune
Te inneacă cînd e prea mult noroi
Oare ce poate fi?

Pentru cei care vad cum negrul devine alb
Mlastina e doar combustibilul ce face să se miste roata
Cei care văd miscarea rotii
Dar vor sa o oprească să cadă în mlastină
Işi taie iarba de pe acoperiş crezînd ca o seacă
Cei care pescuiesc copaci
Şi dau foc radăcinilor crescute din mlastină
O urăsc si se tem de ea!
Iar leul ce rage azi printre copacii pescarilor
O seacă punînd maimutele
Să bea din lumina lunii reflectată din ea.

Rautate sub frunza

2008-03-27T13:27:00.000-07:00

Betie de vorbe
E ce maninca vaca
Cind explorezi universul
Ce rasare din noroiul ce dispare
Sub talpile milei

Unguente flexibile
Lecuiesc miracolul
Ce dormiteaza in colectia
De sentimente inutile

Nu cauta valoare in autentic
Decit cind ai depasit membrana
Burtilor cu coarne
Din visul cel verde

Copil senin

2008-03-23T12:32:00.000-07:00

Un nor de cuvinte ne salta frunzele,
Sunt eu, greierele infrunzit:
Du mai departe vintul cu sare
Din privirea ta blinda de sporuri
Binele invinge doar astazi
Pentru ca baubau a murit!

Unii mi-au aratat umbra ta şuie
Dar eu sunt cerul de vara
Si lacrima de frumusete
Care a otravit in tine
Vointa de a trai.

Am vazut un copac asa mare
Ca il speria pe baubau
Cu albul ochilor si verdele gitului
E posibil sa fie
Doar urma cultivata a gindului?

Androginie

2008-03-15T13:32:00.000-07:00

In intreg universul
Autonomia e tinta
Catre paradisul pierdut
In care se plimba libera
Singuratatea

Arme agatate de copaci

2008-03-12T13:56:00.000-07:00

Daca te pui
In calea reglarii naturale
Pierzi finalurile dorite

Daca te joci
Cu aerul din scorburile vii
Poti sa cultivi tipete

Daca te rogi
Fara sa zimbesti la nori
Te poate lovi fulgerul

Iubesc simplitatea
Dar cind simplific
Poate fi rosu sau violet

Nu exista manualul
De supravetuire albastra
Cind se joaca razele Lui

Amintiri intuitive

2008-03-12T13:49:00.000-07:00

Cauti singele din apa
Te intilnesti cu tine
Si asculti clopoteii

Vezi un prizonier
Ce se leaga de gratii
Dupa ce le-a taiat

Joc fara miza

Cartofor pe sperante
Ce au nevoie de doi

Cu vint galben

2008-03-12T13:32:00.000-07:00

A sti sa fii
E mai mult decit a sti sa faci
Cind intilnesti un kamikaze

Copil, un kamikaze al sacrului mi-am dorit sa fiu
Un kamikaze al adevarului in adolescenta
Si un kamikaze al iubirii mai incolo

Mai incoace mi s-a spus cum sa fiu
Un kamikaze al frumusetilor trecatoare
Si acum astept sa cad de pe curcubeul intors

Introspectie imprumutata

2008-03-08T13:25:00.000-08:00

Sa dai lumii ce vrea
E profitabil dar infertil
Ca un eunuc ce se joaca in tarina
Prin care umbla pestii norocului

Nu am sa va zic decit vorbele
Ce trebuie sa izvorasca din multiplicitate
Pentru a primi din cel logic
Dalta ce rugineste in mainile sfintei negatii

Cind se trage linia cea groasa
Nu suntem ore miriapozii veseliei
Cu picioarele legate
De tristetea lamentabila a vacuitatii?

Fuga lui Bach

2008-03-08T13:03:00.000-08:00

Se spune ca frumustea pare intelepciune si adevar
Despre intelepciune ca e adevarata si frumoasa
Iar ca adevarul e frumos si intelept

Dar este oare uritenia prosteasca si falsa?
Este oare prostia o falsitate urita?
Si nu este oare falsitatea o prostie fara de frumusete?

Doresc sa ma privesc in frumusete,intelpciune si adevar
Dind la schimb falsitate,uritenie si prostie
Dar cine ar putea sa faca un asemenea schimb
In afara de un Dumnezeu nebun de o vacuitate infinitizimala?

Teozofie

2008-03-08T12:48:00.000-08:00

Bolboroseste din Mine vointa altora
Filtrata prin euristici pierdute prin timp
Pentru a duce mai departe speranta
Unor zei ce stau sa se nasca

Unge lucrarea Mea
Cu uleiul mirelului regesc
Ce vine neanuntat
In visele Mele si ale sfintilor improbabili.

Ultimul somn al ratiunii
Naste dinozaurii sperantelor nude
Din lumina ce produce pe gratis
Goliciuni mici si trufase.

Ce e Dumnezeu?

2008-03-08T12:35:00.000-08:00

E o betie de lupta pierduta
In privirea cea dulce a pierderii
De nunti violente cu morala
Regretind lucrarea cea dulce a sexului

E cel ce colectioneaza curenti benefici
Din rugaciunea cea lunga a oamenilor
Si pierde din sufletele multora
Frumusetea trecerilor simple

Alteori e forta oceanelor
Ce subtiaza muntii rabdarii
Pentru a face oamenii
Sa urle de dor sau durere.

Si in explozii de speranta
E scopul viziunilor mari
Ce infricoseaza caldutii
Acestei lumi.

Un copac in soare

2008-03-08T06:34:00.000-08:00

Pare uneori o floare care a incopacit
Pina cind si-a pierdut seva de frumusete
Prin zgirierea norilor dorintelor desarte
Cu crengile fragile ale florilor din oglinda.

Dar e doar o colectie de bolovani
Unde locuieste o pestera adincita
De un cautator de frumusete adevarata
Trindavind in seva vulcanilor noroiosi.

Muschii ce cresc peste pietre
Par copaci pentru gindacul ce merge pe linga ele
Cind se ridica cu ei vintul
Care spala cu pasiune micile scopuri.

Eu care stiu ce spun cind vorbesc
Sunt doar scop fara mijloc pentru unii
Doar mijloc fara scop pentru mine
Si doar un extraterestru pentru extraterestri.

Flori

2008-03-02T10:23:00.000-08:00

Lacrimi de frumusete
Picura din izvoarele vietii
Pentru a se adapa zeii
A zimbi in oglinda lor oamenii
Si a se imbaia in ele animalutele padurii.

Indragostire

2008-03-01T07:31:00.000-08:00

Se goleste de iubire paharul pe jumatate gol
Pentru a umple din el izvorul
Din care se scurge picatura cu picatura
Cerneala cu care se scrie despre noi pe foile timpului

Sunt ce zboara dar nu se maninca
Sunt verdele din trunchiurile despicate
Sunt raza de poleiala din cupa LUI
Sunt tot ce pot,dar ce esti TU?

Ce am de dezvelit prin impletirea cu vintul?
Ce am de acoperit cu plesnituri in surdina?
Ce cred ca pot face cu privirea?
Ce vreau sa simt la ostoirea regulilor?
Ce vreau sa ciufulesc in clipele de blindete?

Ginduri de cerb

2008-02-29T12:54:00.000-08:00

Ginduri de lemn ce se incordeaza sub presiunea vintului
Fac sa scirtie copacul ce isi pregateste polenul
Pentru intilnirea cu frunza cea transparenta
Care propaga in spirala viitorul cerbilor

Rugaciunile jignirilor nepregatite
Rup ramurile putrede din sufletul padurii
Umezind ochii caprioarelor
Si ascutind coarnele cerbilor

Cornul cel inflorit cinta singur prin padure:
- Sunt un copac fara gura dar vorbesc prea mult!
- Copacul ce nu-si scirtie scorburie spera sa nu largeasca golul care doare dar isi pierde toata verdeata in el!
- Scindurile drepte sunt nedrepte pentru padure! Dar cind ati vazut scinduri de corn? Lemnul meu e doar marmura unei bite de cioban?